In momentul asta sunt destul de revoltata, sentiment starnit de cateva mici descoperiri sau observatii pe care le-am facut de-a lungul timpului dar care acum s-au adunat si ma forteaza sa le dau atentie. m-am apucat intr-o zi sa citesc o revista, din categoria revistelor "glossy" pentru femei. Revistele astea cica te invata cum sa ai stil , cum sa te imbraci, cum sa fii in rand cu lumea. Sfatul stilistului consta intr-o serie de fotografii in care apare o tipa de dimensiuni neglijabile daca o iei din punct de vedere matematic, sau o tipa care arata asa cum tu probabil nu prea ai sanse sa arati vreodata decat daca renunti de tot la orice sursa de hrana, daca vorbim dintr-o perspectiva populara. Intr-un colt ar fotografiei, ti se specifica produsele pe care fotomodelul le poarta in fotografia respectiva, precum si pretul lor si bineinteles magazinele in care le gasesti.Bun. Si incepi si citesti: rochie D&G 9.000 Euro, pantofi Jimmy Choo 700 Euro, bratara de plastic Cavalli 1.500 Euro. Intrebarea care imi vine mie acum in cap este simpla: De unde pana mea atatia bani? 1.500 o bratara Cavalli, fiind ea, bratara, de plastic. Esti nebun? Sa spunem ca esti o o femeie pe la 20, 20 si ceva de ani, si vrei sa-ti cumperi o rochie, o pereche de pantofi si o bratara. De unde scoti atatia bani? Sa presupunem prin absurd ca tu ai strans atatia bani din salariul tau, castigat de tine, pe drept. De ce sa ii dai pe asa ceva?! Mie imi vin in minte numai doua raspunsuri. Ori cutia ta craniana este doar pe jumatate ocupata, ceea ce ma face sa cred cu atat mai putin in posibilitatea ta de a strange muncid sau gandid acea suma de bani, ori traiesti cu impresia, proasta de altfel, ca o haina scumpa o sa-ti aduca fericirea suprema.Inchei subiectul prin concluzia ca aceste reviste, chiar daca sunt cumparate si rasfoiste de marea majoritate, sunt absolut inutile.
De continuat.
marți, 11 august 2009
duminică, 26 iulie 2009
Uita de tine pentru o clipa, dar fara sa te pierzi. Crezi ca o sa reusesti? O sa poti sa te tii tu mai bine decat altii care au incercat inaintea ta sa se elibereze prin furtuna care te inconjoara? O sa simti vantul si poate o sa simti ploaia. O sa auzi tunete si o sa-ti sclipeasca ochii sub lumina unui fulger.O sa vrei sa uiti de tot. O sa para ca vrei altceva, ceva diferit fata de tot ce ai avut,fata de tot ce ai simtit, si de aici incepi sa te pierzi.Te ratacesti prin ideile si prejudecatile altora, privesti prin ochii lor si ai vrea si tu, ai vrea sa fii altcineva. Dar nu te-a invatat nimeni ca nu merita, nu ti-a zis nimeni sa nu uiti de tine si de tot ce ai fost , de tot ce incepi sa te ratacesti. Pentru ca nu o sa-ti spuna nimeni niciodata cine esti si cine trebuie sa fii. Cei care au stiut odata nu o sa-ti spuna iar cei care inca stiu nu o sa-si piarda timpul. Nu o sa-si piarda nimeni timpul cu un copil care s-a indepartat prea mult de casa incat a uitat pe unde a venit, si-a uitat trecutul, si-a uitat credinta sau a pierdut-o pe drum. Te-ai dezbracat de tine insuti ca de o jacheta intr-o zi de vara cand e mult prea cald si simti ca trebuie sa faci ceva, sa te scapi de ce porti pe umeri.Vrei sa simti caldura soarelui pe pielea goala. Dar soarele nu straluceste si noaptea, iar jacheta ai pierdut-o. Si spune-mi acum, a meritat sa uiti tot, sa arunci in vant credinta, speranta si visul tau?
miercuri, 22 iulie 2009
Idei
Am constatat in ultimul timp o anumita tendinta a persoanelor din jurul meu: nevoia de generalizare, de gasire a unei caracteristici comune pentru lucruri care sunt definite prin diversitate si unicitate. E intotdeauna mai usor sa spui ca sunt toate la fel sau ca nu exista nicio abatere de la regula pentru ca e mult mai simplu sa crezi asa ceva decat sa crezi ca intradevar se poate sa gresesti, se poate sa nu cunosti chiar totul pe lumea asta si sa fii pregatit in orice moment sa ti se dovedeasca contrariul parerilor tale.Pe de alta parte viata e prea scurta ca sa traiesti cu ideea ca nu te mai poate surpinde nimic pentru ca esti prea prins de imaginea pe care ti-ai intiparit-o prin mijloace proprii in minte, prin prejudecati de care nu poti scapa sau prin stereotipuri in care crezi doar pentru ca inca nu ai descoperit si altceva. Fiecare are dreptul la opinia lui dar la fel fiecare are si dreptul de a fi diferit, de a nu fi considerat "inca unul din multime". Prea putin se pune pret acum pe substrat, pe interiorul unei persoane si nimeni parca nu cauta ceva mai mult, nimeni nu vrea sa stie cu adevarat ce se ascunde in fata lor din simplul motiv ca imaginea pe care si-au creeat-o despre o persoana se potriveste cu tiparul pe care si -au setat deja in minte. Iar aici deja intervine frica de necunoscut, frica de a nu-ti vedea idealul spulberat din dorinta de a explora, de a afla adevarul. Din cauza asta prea multi se multumesc cu imaginea de suprafata, cu fericirea in plan superficial. Si pana la urma de ce nu? Efortul depus e minim iar sansa de dezamagire cu atat mai mica.E fericire instant pentru unii, fericire in ochii lor, dar pana la urma nu e pacat sa nu aspiri la o fericire superioara, pe termen lung? Niciodata nu ai sa stii totul si niciodata nu vei putea spune ca ai intalnit prea multi oameni sau ca ai vazut prea multe locuri. Merita sa te astepti la mai mult, sa crezi ca exista intotdeauna mai mult decat se lasa observat la prima vedere, sa iti doresti sa cunosti si sa fii cunoscut cu adevarat.
miercuri, 6 august 2008
Sunt lucruri pe care simt ca trebuie sa le spun.
Oameni talentati care sunt descoperiti tarziu, sau poate niciodata.Pentru ca nu au trait intr-o lume in care talentele sa fie incurajate si cultivate asa cum ar trebui. Pentru ca traiesc intr-o lume in care oamenii sunt prea obositi ca sa mai fie si ei oameni din cand in cand.Viata a devenit un fel de lupta continua, dar cine o sa lupte si pentru cei carora le e prea frica sa lupte pentru ei insisi? Talentul nu e ceva ce poate fi ignorat, dar ce se inatampla cu talentul pe care nimeni nu il descopera, talentul care a fost reprimat inca de la inceput? Oameni cu adevarat deosebiti, dar care se simt diferiti, care nu au sansa sa-si implineasca visele doar pentru ca nu au avut incredere in propriile lor forte... A cui e vina?
Oameni talentati care sunt descoperiti tarziu, sau poate niciodata.Pentru ca nu au trait intr-o lume in care talentele sa fie incurajate si cultivate asa cum ar trebui. Pentru ca traiesc intr-o lume in care oamenii sunt prea obositi ca sa mai fie si ei oameni din cand in cand.Viata a devenit un fel de lupta continua, dar cine o sa lupte si pentru cei carora le e prea frica sa lupte pentru ei insisi? Talentul nu e ceva ce poate fi ignorat, dar ce se inatampla cu talentul pe care nimeni nu il descopera, talentul care a fost reprimat inca de la inceput? Oameni cu adevarat deosebiti, dar care se simt diferiti, care nu au sansa sa-si implineasca visele doar pentru ca nu au avut incredere in propriile lor forte... A cui e vina?
miercuri, 5 martie 2008
joi, 3 ianuarie 2008
Feeling the season
Un nou an, un nou inceput.Incepe sa revina speranta...dupa un an oribil.Poate poate o sa fie mai bine.Zapadaaaaaaaaaaaaaaa!!!! Multa zapada :X si ultimele poze din 2007-Christmas and stuff: 



Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
